(V)
O nouă zi, aceeași viață, alt oraș. Club Live - Câmpina; cafea, țigară și muzică bună. Aștept un telefon. Când va suna, nu știu... Beau licoarea ce mă ucide încet, încet, chiar și fumul fierbinte mă ucide și chiar și sexul. Atunci, fac dragoste. Dar pentru asta trebuie să iubesc... Oare iubesc? Pe mine? În niciun caz! Viața? Acum deloc! Pe el? Habar n-am... Sensul vieții? Cazi > Ridică-te! Să mă ridic?! Mi-e lene... Sunt revoltată, dar...întotdeauna există un „dar”. Aș vrea să simt că zbor. Podul îmi surâde cu subînșeles. Ceva îmi urlă: „DAAAA!!!!”, însă altceva-mi șoptește ușor: „nu...nu...”.
Îmi place când mi se șoptește calm, nu când se țipă la mine!!
Telefonul sună, răspund...nu zic nimic...
„Ce faci?”
„Ă...eu...bine...”
„Poți veni la mine?”
„Acum...?”
„Daa...haai...”
„Vin...în 10 minute sunt la tine...”
Nu știu dacă voi avea curajul să menționez numele lui aici...și nu știu ce va urma. Plec spre un vis pierdut ascultând Urma - „Buy me with a coffee”.
*
Aș putea privi acei ochi la nesfârșit...în brațele lui mă rătăcesc și nu aș vrea să găsesc drumul spre o altă realitate. Dar mâine va fi din nou al ei. Niciodată al meu; niciodată doar al meu. Lumea mea e iluzionistul perfect!. Îl aud cântând, aș vrea să pot cânta și eu...nu pot; lacrimi încerc să ascund. Un zâmbet trist îmi invadează chipul. Afară e ceață și frig; aici e atat de cald, atat de bine...mâinile lui mă mângaie; atat de bland...atat de tandru.
Sunt a lui, chiar de nu știe.
Fericirea există, chiar de ține doare câteva minute. O noapte perfectă. Ideal atins!.