O simplă încercare de a scrie un roman. Nu băgați în seamă toate prostiile de aici.
(I)
Nu știu la ce vă așteptați voi să găsiți în rândurile ce urmează a fi scrise. Nici măcar eu nu știu ce voi scrie!. Poate ar fi indicat să încep prin a vă da câteva detalii minore despre mine, pentru a ști ce om se află în spatele acestor cuvinte ce curg pe o foaie albă, pe care cu siguranță se vor scurge multe picături de cafea și pulberi de scrum de țigară, apoi scrise aici...
Eu sunt Tina. De fapt, acesta nici nu este numele meu, dar e scurt, simplu. ușor de reținut, poate chiar simpatic. Am 20 de ani și sunt în criză de autocunoaștere. Sunt studentă în anul I la Psihologie, deși ar fi trebuit să fiu în anul II la Jurnalism.
Stau în balconul casei mele și privesc cerul senin. E 15 noiembrie și sunt 19 grade Celsius. Cafeaua e pe terminate, iar pachetul de țigări stă chircit într-un colț de masă. Nu mai are suflet. Azi merg cu pisica la veterinar; nu-mi place să recunosc, dar cred ca are cancer mamar. Doar cuvîntul în sine, cancer, îmi dă fiori și-mi răscolește mintea, îmi readuce in față acele imagini teribile de acum aproape 7 ani... Ascult la un mp3 player vechi Guns N Roses-Patience. Întotdeauna mi-a plăcut să ascult muzică și niciodata să citesc, mai ales în școală, când simțeam că sunt obligată să fac asta. Îmi mințeam profii că am citit cărțile cap-coadă, când eu, de fapt, citeam doar rezumatele pe net. Nu vă recomand să faceți asta, pentru că ați putea rata detalii importante. Toate cărțile au rostul lor și în toate găsești ceva care te reprezintă-în toate!.
Prima carte citita integral a fost „Soni” de Andrei Ruse; asta se întâmpla acum 2 ani. Cartea aia mi-a schimbat viața și mi-a deschis apetitul pentru citit. Mulțumesc Andrei Ruse!. Dacă nu ați citit-o, v-o recomand. S-ar putea să vă trezească (și pe voi) la viață!.
Stau și privesc găinile vecinei de vizavi; cum calcă pe iarba incă verde, ciugulesc, dau din aripi sau aleargă. Mă gândesc că viața ar putea fi atat de simplă; dar de ce să fie simplă?! Nu! În niciun caz! Noi, oamenii, suntem niște genii în a ne complica viața. Și nu numai pe a noastră înșine, dar și pe a altora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu