(IX)
9/12/2010. Mi-e rău... Am răcit și mi-e scârbă de lume!. Îmi verific contul de facebook - plictiseală... Ascult Staind - „Home”.
Mi-am făcut o cafea, dar am rămas fără țigări...urât. Pisica e-n călduri și-mi vine s-o spânzur de lustră!. Aș vrea să plec...departe. Sau să dorm și să uit de tot. Am pierdut atat de multe, încât nici eu nu-mi mai aparțin.
Mă așez pe marginea căzii, deschid robinetul și las apa să curgă. Arunc cristale de sare, cu miros de pin, în apa fierbinte. Închid ochii și încerc să uit. Cum să uit, când în capul meu parcă, se dă bătălia finală pentru independența sufletului...?! Sufletul meu nu vrea să fie independent. Pentru că este incomplet... Aburul cald mă mai liniștește. Îmi privesc trupul gol cum se lasă cucerit de elixirul ușor sărat; respir greu; aș mânca o boabă de strugure...dar, dacă aș mânca, oare i-aș simți cu adevarat gustul? Nu știu... Aș vrea să pot alerga din nou; aș vrea ca ochii mei să vadă iarăși sclipirea din ochii lui; unui „lui”. Oare se mai pot struni în mine sentimente blânde?
*
11/12/2010. Porcupine Tree - „Sentimental”...
Cine e omul ce stă înghesuit în colțul camerei, de parcă ar vrea să fie una cu nisipul rece...? E aici de atâta timp, dar...nu-l mai (re)cunosc. În fiecare zi, iese din casă cu bocancii invers puși; șireturile-i sunt legate de mănuși; cămașa de forță îl impiedică să lupte. Cine ești omule? Și de ce ai ajuns așa? De ce te prezinți întregii lumi cu numele meu?? Mi-e rușine...nu așa sunt eu! Trup gol și minte bulversată, trezește-mi calmul și fă-mi cadou o altă realitate.