Un visător idealist...

Marginea orașului
Și cerul, noaptea târziu,
În tăcerea misterioasă
Plânge peste pod în pustiu.

E doar un visător idealist,
Ce stă la o cafea și o țigară
În gara mută de surâs.

Timpul, otrăvit de-acea magie
Pustiit, ascultă zborul cărților...

E doar un om,
Cu o chitară-n mană,
Ce-ascultă trenul,
Ecou prea surd, amar de lună...

Sunt doar bucăți de noapte,
Un om și o chitară,
Un fum de țigară
Și-o ploaie de vară...